Un proiect muzical moldo-israelian, în ajunul comemorării victimelor Holocaustului

 




 


Șase milioane de evrei au fost omorâţi de nazişti și aliații lor între anii 1933 şi 1945 în mai multe state europene, inclusiv pe teritoriul dintre Nistru şi Prut. În cifra aceasta catastrofică ar încăpea de două ori actuala populație a Basarabiei. „Să nu fie de măsură”, ar fi adăugat neapărat bunica mea de la ţară, încercând să îndepărteze alăturarea alegorică folosită de istorici că sa fie mai convingători. Datele acceptate de cei mai mulți dintre cercetători spun că doar în anul 1941, în Basarabia şi Bucovina au fost omorâți între 45-60 de mii de evrei, iar alte câteva zeci de mii au murit urmare a expulzărilor.


În ajunul comemorării victimelor Holocaustului, marcată săptămâna aceasta, Filarmonica „Serghei Lunchevici” a găzduit un eveniment la care au venit rude şi supraviețuitori ai genocidului de acum şapte decenii. Reprezentanta Comunităţii evreieşti din Republica Moldova, Irina Sihova, explică de ce este important să se cunoască şi să se înţeleagă adevăratele proporţii ale Holocaustului:


„Istoria reprezintă memoria omenirii şi amintiri care nu întotdeauna sunt plăcute, dimpotrivă, când vorbim despre Holocaust amintirile sunt tragice. Chiar dacă ne doare să vorbim deschis despre evenimentele de atunci, suntem obligaţi să o facem, astfel încât să protejăm generaţiile viitoare de asemenea orori fatale. Fără un dialog sincer, intoleranţa sau agresiunea poate duce la întâmplări tragice şi neprevăzute. Copiii noştri sunt obligaţi să prevină asemenea grozăvii pe viitor”.


Printre participanţi la evenimentul de astăzi au fost supravieţuitori ai Holocaustului. Puteau fi lesne recunoscuţi. Modestă, vădit emoţionată şi cu privirea pătrunzătoare – astfel am surprins-o pe octogenara Maia Feldman. Recunoaşte că zi de zi este urmărită de negrele amintiri din lagărul nazist. Oricât de mult şi-ar dori, nu poate uita frigul şi foamea pe care le-a îndurat. Era de-o şchioapă când a fost forţată să lase casă, masă şi să plece la Dubăsari. De fiecare dată când are ocazia să vorbească despre acele triste amintiri, își retrăiește în câteva clipe anii cei mai cumpliți din viață:


„De fiecare dată când mă întâlneam cu sora mamei mele vorbeam despre tragedia prin care am trecut. Părinţii mei au fost omorâţi la Dubăsari. Eu aveam doar 13 ani când a început războiul. Sper să nu se mai repete evenimentele de atunci. Şi azi îmi aduc aminte cum un ofiţer m-a lovit cu bâta peste cap pentru că citeam dintr-o foaie de ziar pe care am găsit-o jos. M-a bătut pentru că nu lucram”.


Persoanele pe care le-am întâlnit astăzi la Filarmonica consideră că este de datoria lor întâi de toate, să țină vie flacăra amintirii. Dar şi guvernelor le-ar face bine sa se uite în oglinda retrovizoare a istoriei, spune, parcă în doi peri, o alta interlocutoare, care îmi atrage atenția ca în unele ţări europene liceenii sunt încurajaţi să participe voluntar la restabilirea cimitirelor evreieşti, iar profesorii se ofera să povestească, pe înţelesul celor mici, despre ceea ce se mai numește catastrofa poporului evreu. În faţa supravieţuitorilor Holocaustului şi rudelor acestora, şeful adjunct al Ambasadei Republicii Federale Germania, Florian Seitz, şi-a cerut iertare din numele poporului german numind evenimentele de acum şapte decenii „o rană deschisă”:


„Pentru poporul şi guvernul ţării mele este foarte important astăzi să comemorez tragicele evenimente de atunci alături de Dvs, victimele sau rude ale victimelor Holocaustului. Crimele regimului nazist nu ar trebui trecute cu vederea de generaţiile de astăzi care, aşa cum spunea fostul cancelar al Germaniei Helmut Kohl, au avut norocul să se nască mai târziu. Regretăm moartea a peste 6 milioane de evrei. Regretăm suferinţele prin care au trecut minorităţile sinti şi roma, persoanele cu dizabilităţi, reprezentanţii minorităţilor sexuale, oponenţii politici ai lui Hitler şi toţi cei care în timpul celui de-al treilea Reich au fost urmăriţi şi exterminaţi”.


În vara lui 2016, Parlamentul de la Chişinău a adoptat o declaraţie politică prin care a acceptat Raportul Comisiei Internaţionale pentru studierea Holocaustului în România, atestat cu denumirea Raportul Wiesel, după numele scriitorului de origine română şi laureatului premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel. Atunci guvernarea şi-a asumat sarcina să organizeze o serie de activități astfel încât în Republica Moldova să nu se mai vorbească cu jumătate de gură despre genocidul suportat de evrei. Printre aceste activităţi se numără şi deschiderea primului Muzeu al Holocaustului din Republica Moldova, instituție care îşi va începe activitatea chiar mâine, 26 ianuarie 2018.