cercetători de la Universitatea din Trento, Italia, aproape de a face o descoperire epocală

O echipă de cercetători de la Universitatea din Trento, Italia, a dezvăluit descoperirea unei peșteri uriașe pe Lună, situată într-o regiune până acum neexplorată. Potrivit experților, peștera are o deschidere pe care au numit-o “ușă de intrare”. Întrebarea care rămâne este: ce se află dincolo de aceasta?

Suprafața Lunii este marcată cu peste 200 de gropi cunoscute în care rocile și regolitul s-au prăbușit în adâncuri necunoscute. Noile cercetări au descoperit că una dintre aceste gropi, din Mare Tranquillitatis, s-a prăbușit într-un tub de lavă și a făcut o conductă subterană de peșteră accesibilă de la suprafața Lunii.

„Am găsit un fel de ușă de intrare în subsuprafață”, a declarat Leonardo Carrer, cercetător la Universitatea din Trento.

Accesul său la subsuprafața lunară, altfel protejată, face din această groapă un loc tentant pentru viitoarele explorări umane și robotice și ar putea oferi noi informații despre vulcanismul lunar.

Misterul din adâncurile satelitului natural al Pământului

Luna a fost cândva acoperită de mări de magmă care, în cele din urmă, s-au răcit dând naștere reliefului pe care îl vedem astăzi. Oamenii de știință lunari au crezut mult timp că, la fel ca Pământul, Luna ar putea găzdui alte caracteristici vulcanice, cum ar fi tuburi de lavă.

Tuburile de lavă se formează atunci când un curent de lavă se răcește și formează un înveliș exterior întărit. Lava fierbinte continuă să curgă prin el, ca nămolul într-o țeavă. În cele din urmă, lava iese din tub și lasă o conductă goală care ar putea fi conectată la camere de magmă golite sau la peșteri.

„Aveam o mulțime de dovezi pe suprafața Lunii care sugerau că ar fi putut exista tuburi de lavă lunară”, a declarat Carrer.

Gropile lunare, craterele eliptice care s-au format nu în urma unui impact, ci în urma prăbușirii suprafeței într-un gol subteran, au fost unele dintre cele mai convingătoare dovezi pentru aceste tuburi.

Mai mult de 200 de astfel de gropi au fost imaginate pe suprafața Lunii, iar oamenii de știință speculează că acestea ar putea fi lucarne în conductele peșterilor, ceea ce se întâmplă pe Pământ atunci când partea superioară a unei peșteri se prăbușește și o expune la suprafață.

Carrer și colegii săi, inclusiv colegul Lorenzo Bruzzone, cercetător planetar la Universitatea din Trento, au dorit să afle dacă este posibil să cartografieze o peșteră ascunsă cu ajutorul instrumentelor orbitale de radar cu apertură sintetică (SAR).

Ei au testat mai întâi această metodă la două sisteme de peșteri terestre din Lanzarote, Spania, și la Puțul Barhout din Yemen, care sunt ambele analoge planetare. Ei au utilizat datele SAR pentru a crea reconstrucții 3D ale celor două sisteme de peșteri terestre în apropierea intrărilor lor.

„Am verificat dacă caracteristicile peșterii pe care le măsuram din spațiu corespundeau cu cele măsurate de speologi pe teren”, a declarat Carrer. Acest lucru le-a dat încredere să încerce această tehnică pe Lună.

Ei și-au concentrat atenția asupra gropii Mare Tranquillitatis, o dolină aproape circulară cu diametrul de aproximativ 100 de metri și adâncimea de 105 metri. Datele radar au fost obținute în 2010 de către Lunar Reconnaissance Orbiter, care a trimis un semnal în groapă într-un unghi și a primit o reflexie radar de pe fund.

„Am putut detecta din această groapă… o reflexie care a dovedit în mod clar o deschidere pe fund și intrarea într-o peșteră, care probabil este o parte a unui tub de lavă”, a declarat Bruzzone. „A fost destul de ușor să înțelegem semnalele observate pe Lună datorită validării Pământului”.

Ei au introdus aceste măsurători radar în modelul lor computerizat pentru a crea o vizualizare 3D a tubului de lavă cu estimări ale dimensiunilor sale. Modelul sugerează că intrarea are o lățime de cel puțin 45 de metri. În funcție de cât de abrupt înclină conducta în jos, aceasta se extinde la 30-80 de metri de la intrare și ajunge la 135-175 de metri sub suprafața lunară. Cercetătorii au publicat această cercetare în Nature Astronomy.

„Un pasaj care merge mai adânc decât am fost capabili să vedem cu imaginile de lungime de undă vizibilă„

„Această analiză indică cu siguranță că există un pasaj care merge mai adânc decât am fost capabili să vedem cu imaginile de lungime de undă vizibilă”, a declarat Robert Wagner, un cercetător de la Universitatea de Stat din Arizona din Tempe.

Pasajul ar putea să nu aibă legătură cu o peșteră mai mare, a avertizat el, „dar acest nou studiu este compatibil cu accesul actual la un tub de lavă. Următorul pas este într-adevăr să trimitem o misiune în această groapă pentru a intra și a investiga direct ce se află acolo jos”.

Având în vedere accentul internațional pus pe explorarea Lunii și chiar pe locuirea permanentă, peșterile lunare prezintă interes pentru potențialul lor de a proteja astronauții de radiații.

Însă Bruzzone și Carrer sunt mai entuziasmați de istoria geologică care s-ar putea păstra în interiorul acestui tub de lavă, în roci ferite de intemperii și de alterarea cauzată de vântul solar și de razele cosmice.

„Studierea rocilor de acolo, deoarece sunt roci virgine, nealterate de suprafața dură, ar putea oferi multe informații despre vulcanismul lunar și istoria vulcanismului pe Lună”, a declarat Carrer. În plus, dacă există un tub de lavă lunar intact, ar putea exista mai multe, a adăugat Wagner.