Poate răspunde Moldova unor riscuri de securitate?
La Aeroportul internațional Chişinău nu mai contenesc alertele cu bombă (false, din fericire). Ieri, 2 august, a mai fost înregistrată una. Zboruri suspendate, forțe de ordine alertate, geniști mobilizați, pasageri angoasați, evacuați din clădire. Aceste diversiuni fac parte dintr-un tablou pe care, dacă am lua în considerare multiplele ecouri din mass-media, l-am putea numi: crearea unui climat de insecuritate și panică – o manevră convenabilă celor care se opun parcursului european al Republicii Moldova. Există o explicație mai liniștitoare?
Incapacitatea organelor de ordine de a identifica făptașii și de a pune capăt acestor provocări devine exasperantă.
„Corupții și forțele pro-ruse au făcut front comun pentru a da jos actuala guvernare”, spunea președinta Maia Sandu într-un interviu acordat presei române, cu ocazia vizitei sale la București, vineri, 29 iulie. O alianță logică, „firească”, zicem noi, pentru că o justiție independentă, statul de drept sunt ceea ce urăsc și unii și alții, care se simt cel mai bine într-un spațiu al arbitralului – se vede și din situația altor foste republici sovietice, membre CSI și, desigur, în Rusia însăși, care folosește mita pentru a racola oameni politici sau directori de instituții media din Occident, cu scopul obținerii de concesii politice, economice și o atitudine pozitivă sau măcar indiferentă din partea opiniei publice din țările respective față de politica sa agresivă. Corupția este o pârghie a „războiului hibrid” pe care-l poartă Putin împotriva Lumii libere.
La Chișinău în prezent sunt anchetați penal pentru îmbogățire ilicită câțiva politicieni pro-ruși – unii dintre aceștia în contumacie. Cea mai recentă „defecțiune” a marcat-o deputatul Vlad Bătrâncea, secretar executiv al PSRM, căruia Agenția Națională de Integritate i-a constatat diferențe semnificative între averea reală și veniturile oficial declarate.
Exponenții opoziției pro-ruse, aflați în vizorul organelor de drept, se victimizează, afirmă că sunt „hărțuiți politic” de guvernarea actuală, dar nu știm cum se întâmplă că trăiesc ca nababii din salarii de funcționari la stat. Mulți moldoveni ar dori să le afle secretul!
Problemele de securitate și aprovizionarea Republicii Moldova cu resurse energetice în prag de iarnă sunt problemele prioritare în acest moment pentru guvernarea de la Chișinău, care recepționează la ambele capitole semnale îngrijorătoare.
La București, Maia Sandu a vorbit pentru prima dată fără ocolișuri despre pericolul militar care emană dinspre Rusia, a spus: „dacă vom fi atacați vom cere ajutor”. Președintele Iohannis, la rândul său, a dat asigurări că România „nu va abandona Republica Moldova”. Spectrul asistenței pe care o poate acorda Bucureștiul este foarte larg: de la susținere financiară directă și furnizare de resurse energetice, până la sprijin în materie de securitate. O degradare bruscă a situației în regiunea Odessa va impune decizii ferme, asupra cărora până azi s-a păstrat o explicabilă discreție.
Există, ce-i drept, în Moldova o dilemă privind riscurile de securitate, pentru că regimul Putin e mare meșter la dezinformare și la fabricarea de fumigenele mediatice, menite să adâncească nesiguranța și un sentiment de panică în teritoriile adiacente. Or fi, de pildă, la fel de false, precum alarmele cu bombă, amenințările la adresa Moldovei pe care le proferează pe rețelele de socializare Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei?
Acesta a scris într-o postare recentă că în scurt timp Rusia va avea hotar comun cu Transnistria, după ce va zdrobi forțele naționaliste de la Odessa. Și drept bază „legitimă” pentru „eliberare” ar servi referendumul ilegal din 2006, în care 97% din votanții transnistreni au ales să se alipească la Rusia. „Profețiile” lui Medvedev au fost la scurt timp șterse de pe net, doar că aceste izbucniri apar în logica altor comentarii furibunde ale acestui personaj politic și în orice caz întrețin, „umflă” retorica revanșardă a altor oficiali ruși, care nu se sfiesc să declare ca obiectiv refacerea Uniunii Sovietice, nemaivorbind de tonele de deversări propagandistice ale posturilor TV de la Moscova.
Rusia poate desfășura multiple acțiuni de destabilizare politică și economică în Moldova, fără a-și extinde neapărat „operațiunea de denazificare” dincolo de hotarele Ucrainei. Să dai jos o guvernare „anti-rusă” de la Chișinău și să instalezi un regim prietenos Moscovei, profitând de revolta unei populații exasperate de sărăcie și frig, e mai avantajos din toate punctele de vedere pentru Putin decât o intervenție militară. Ar căpăta astfel argumente de consum intern, patriotic, și ar face trimitere la „decizia suverană a poporului moldovenesc”, care refuză „românizarea” și „occidentalizarea”.
Creșterea continuă a tarifelor la gaze în 2022 indică limpede linia de acțiune a Rusiei în raport cu Republica Moldova. Scumpirea cu 500 de dolari pentru mia de metri cubi, impusă de Gazprom, pentru luna august va supune la grea încercare cetățenii. Tensiuni sociale și interetnice – aceasta e miza Moscovei, Deocamdată, nu e clar cum va răspunde actuala guvernare de la Chișinău acestor riscuri, dar dacă le va gestiona corect, va ieși întărită, revalidată.
Paradoxal, oricât ar perora despre „statalitate” socialistul Dodon, acuzat de corupție și trădare de țară, abia acum, în fața amenințării rusești, se pun bazele unui stat moldovean funcțional care, se vede limpede, poate exista doar ca parte a Europei civilizate, alături de România – prietenul și aliatul său cel mai credincios. În caz contrar, își va pierde identitatea, va redeveni la condiția de colonie rusească de care Moldova s-a despărțit oficial la 27 august 1991.
Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.