După ce au trecut puntea, cei doi bărbați au ieșit pe cărarea ce șerpuia prin iarba deasă și înaltă, care i-a dus într-un crâng sălbăticit, de pe malul lacului, și i-a lăsat în fața unui prun rotat, răznit printre arbori și tufișuri. Parcă nu ar fi fost în Chișinău, deși după lac și după calea ferată se întindea, jur-împrejur, orașul.
