Eroină a revoltelor față de regimul totalitar din Belarus, Maria Zaițava a murit apărând Ucraina
Momentul era august 2020, iar în fotografie se vedea o tânără întinsă pe asfalt și care avea chipul și capul acoperite cu sânge. I se acorda îngrijire medicală.
Numele ei era Maria Zaițava și, în acel moment, avea numai 19 ani. Era printre zecile de mii de oameni, cei mai mulți dintre ei tineri, care ieșiseră pe străzi să protesteze față de realegerea președintelui Alexandr Lukașenko, într-un scrutin descris de comunitatea internațională ca ilegitim.
Forțele de ordine au răspuns brutal și peste 30.000 de oameni au fost arestați – despre mulți dintre ei s-a spus că în închisoare au fost torturați.
Pe 17 ianuarie, la o zi după ce împlinise 24 de ani, Zaițava a murit luptând pentru Ucraina.
Protestele de la Minsk
În ciuda împotrivirii familiei sale, în 2020, Zaițava a plecat din orașul ei natal, Homel, situat în sud-estul Belarusului, pentru a se alătura protestelor de la Minsk.
În seara zilei de 9 august 2020, era printre protestatarii adunați în centrul Minskului, care se aflau în față cu forțele de ordine.
„La un moment dat, au aruncat către noi grenade și au început să ne împuște cu gloanțe de cauciuc”, povestește un martor pentru Serviciul Belarus al RFE/RL. „Eram în șoc, nimeni nu înțelegea ce se întâmplă, de ce făceau asta. Erau explozii peste tot, am văzut grămezi de oameni însângerați”.
Zaițava era în fruntea mulțimilor atunci când forțele de ordine au atacat cu tunuri cu apă, gloanțe de cauciuc și grenade paralizante.
„Eram pașnici, scandam”, și-a amintit ea seara cu pricina. „Mi-aduc aminte că dădeau cu tunuri cu apă și că a fost o explozie și am ajuns pe pământ. După asta, nu-mi amintesc nimic altceva... Eram orbită”.
Protestatarii erau dezorientați, răniți și se confruntau încă cu forțele de ordine. Acela a fost momentul în care un fotograf al RFE/RL a făcut poza cu Zaițava întinsă pe asfalt, aflată vizibil în șoc și plină de sânge.
În urma exploziei, Maria a rămas permanent surdă de o ureche. A avut, de asemenea, și un hematom cerebral, și răni grave la ochi și pe față. „E clar că acel moment m-a schimbat mult”, a povestit ea mai târziu. „Sunt încă puțin tulburată de sindromul posttraumatic”.
După ce a suferit mai multe operații în Belarus, Zaițava a mers în Cehia, pentru tratament specializat. Acolo, a încercat să își reconstruiască viața cu ajutorul MEDEVAC, un program guvernamental ceh prin care oamenii afectați de crize umanitare, conflicte sau dezastre naturale primesc ajutor.
În timp ce se refăcea, a început și școala, la Universitatea Tehnică Cehă.
Lupta din Ucraina
În momentul în care Rusia a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, Maria Zaițava și-a găsit noua chemare.
Într-o primă fază, s-a oferit voluntar să ajute refugiații ucraineni din Cehia. În primăvara lui 2023, s-a decis să se alăture Legiunii Străine Ucrainene, o unitate militară ucraineană formată din voluntari străini.
„Era atât de micuță, nu avea armă, unde să se fi dus?”, își amintește Ales Petrouski, medic în Legiunea Străină Ucraineană și comandant al Mariei.
Așa a ajuns tânăra în unitatea sanitară. Dar asta nu a însemnat că a avut parte de o viață ușoară, spune Petrouski. Chiar dacă ești sau nu medic, tot ești sub foc în tranșee, spune el pentru Serviciul Belarus al RFE/RL.
Maria Zaițava a preluat și responsabilitatea traducerilor, adaugă medicul, pentru că vorbea limba engleză, un lucru folositor într-o unitate în care nu toți știau ucraineana sau rusa.
Lupte conectate
În ochii Mariei, lupta pentru liberate din Belarus și lupta Ucrainei împotriva Rusiei erau legate între ele. S-a alăturat voluntarilor din Ucraina, spune Petrouski, și pentru că voia ca Belarusul să fie liber.
„Avea resentimente, pentru că fusese, de fapt, dată afară din țară și voia să se întoarcă. A dat-o peste cap faptul că a trebuit să părăsească Belarusul”, afirmă Petrouski.
Belarus este, probabil, cel mai devotat aliat al Rusiei, iar Minskul a furnizat Moscovei sprijin militar și diplomatic. Guvernul lui Lukașenko a permis Rusiei să-i folosească infrastructura și echipamentele, iar teritoriul țării a fost folosit ca teren de staționare pentru atacurile asupra Ucrainei.
După o perioadă petrecută pe frontul ucrainean și după ce a fost rănită la mână, Maria s-a întors în Cehia. Și-a căutat de lucru, apoi, în ianuarie 2024, s-a hotărât să se întoarcă pe front.
Un an mai târziu, a fost ucisă în luptă lângă Bahmut, oraș din estul Ucrainei, capturat de ruși în mai 2023 și supus de atunci atacurilor continue.
După ce s-a întors pe front, Maria Zaițava i-a scris unei prietene apropiate ce dorință are: „În fișele militare, am declarat că sunt atee. Nu știu dacă asta ar influența posibila mea înmormântare, dar nu aș vrea să fiu îngropată sub o cruce”.
Camarazi de unitate ai Mariei au spus pentru Serviciul Belarus al RFE/RL că soldații au reușit să îi scoată trupul de pe câmpul de luptă sub focurile de artilerie rusești.
„Grav rănită în timpul protestelor din 2020 din Belarus, și-a dat viața pentru libertate”, a declarat liderul opoziției belaruse Sviatlana Țihanovskaia despre moartea Mariei. A fost, spune ea, „un simbol al revoluției noastre”.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te