Ambasadorul rus la București vorbește despre unirea cu Republica Moldova: Bucureștiul nu va putea suporta costurile unificării

Vladimir Lipaev, ambasadorul Federației Ruse la București, suține că idea reunificării dintre Românie și Republica Moldova nu este rentabilă, susținând că autoritățile de la București nu și-ar permite financiar costul procesului.

Costul unirii

Vladimir Lipaev a afirmat că Republica Moldova este una dintre cele mai sărace țări din Europa, iar reunificarea ar pune în dificultate România prin prisma costurilor bugetare aferente procesului.

„Moldova modernă este una dintre cele mai sărace țări din Europa, în mare parte din cauza politicilor echipei lui Sandu. Prin urmare, există îngrijorări că bugetul românesc pur și simplu nu va putea suporta costurile unificării. Se vorbește mai mult despre integrarea Moldovei prin aderarea la UE, ceea ce ar permite Bucureștiului să transfere o parte semnificativă a costurilor către partenerii săi”, a spus Vladimir Lipaev într-un interviu acordat agenției TASS, notează Mediafax.

Sprijinul popular

Ambasadorul a vorbit și despre sprijinului popular pentru ideea unirii, susținând că majoritatea populației din Republica Moldova nu ar susține acest proiect, invocând argumente istorice.

„În secolul al XX-lea, Moldova a trecut prin două ocupații românești. Prima a avut loc în 1918, când, profitând de slăbiciunea tânărului stat sovietic, România a introdus trupe în Basarabia rusă. Această ocupație a durat până în 1940. În 1941, România, ca parte a coaliției hitleriste, a participat la agresiunea împotriva URSS și a invadat Moldova sovietică. Justificarea oferită a fost argumentul, încă susținut de istoriografia românească, al restituirii presupuselor pământuri românești confiscate ilegal. Cu toate acestea, Basarabia nu a făcut niciodată parte din statul român independent. Amintirea acelor evenimente încă persistă asupra poporului moldovenesc, iar deocamdată, aceasta servește drept vaccin împotriva ideii de unificare. Majoritatea populației, după cum se știe, nu o susține.”, spune diplomatul.

Acuzații de românizare

Privind relația dintre cele două state, Lipaev declarată ca România ar avea o influență semnificativă asupra politicii și instituțiilor din Republica Moldova.

„România vorbește neobosit despre „relația sa specială” cu Republica Moldova. Prin intermediul elitelor politice loiale Bucureștiului, „românizarea” societății este urmărită cu vigoare, literalmente impusă. Școlile predau limba românească, nu moldovenească, iar istoria românilor, nu a moldovenilor, este studiată, într-o lumină falsificată și distorsionată. Aproape toți politicienii de frunte, inclusiv președinta Maia Sandu, dețin pașapoarte românești. Foști și actuali oficiali români sunt numiți în funcții cheie în guvern. Bucureștiul a plasat sistemele de securitate, energetic și bancar ale Republicii Moldova sub controlul său direct”, mai transmite ambasadorul.

Scurtă istorie a Basarabiei

Basarabia este denumirea dată de Imperiul Rus în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei dintre Prut și Nistru anexat prin Tratatul de la București din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu Basarabia istorică (zona din sudul știut în turcă cu numele de Bugeac), cedat de Imperiul Otoman în ritmul anului 1 în 1812. încheierii războiului ruso-turc (1806–1812). Faptul că a fost cedat Rusiei și o parte din teritoriul voievodatului, în ciuda tratatului ruso-otoman care garantează integritatea Moldovei, se datorează dibăciei negociatorului francez Gaspard Louis de Langeron, care slujea interesul țarului.

Numele Basarabia desemna inițial doar o zonă mică din sudul regiunii, mai exact stepa Bugeacului, care fusese sub controlul dinastiei Basarabilor din Țara Românească în Evul Mediu. Extinderea acestui nume asupra întregii Moldove de Est a fost o politică deliberată a Imperiului Rus după anexarea teritoriului de la Principatul Moldovei în 1812.

Denumirea de Basarabia

Inițial, numele Basarabia a fost dat Țării Românești, datorită dinastiei întemeiate a acestui voievodat, familia Basarabilor. Aceștia, în luptele lor împotriva tătarilor între 1328 și 1342, au luat în stăpânire stepa cuprinsă între Carpații Vrancei – Dunăre – Marea Neagră și o linie mergând de la confluența Trotușului cu Siretul la capul Codăești (la sud de Cetatea Albă, nu departe de gura). Ulterior, acest teritoriu a fost cedat în secolul al XIV-lea de Alexandru Basarab voievodatului Moldova, în numele fondului i-a rămas de Basarabia.

În 1484, turcii cuceresc malurile Dunării și Mării Negre cu cetățile-porturi Chilia și Cetatea Albă, iar în 1538 cuceresc Tighina și restul teritoriului de acum încolo numit de ei Bugeac, dar de restul Europei și de români Basarabia. Aceasta a fost Basarabia istorică până în 1812. În 1713, turcii iau în stăpânire și cetatea Hotinului cu ținutul dimprejur, dar acest ținut nu făcea atunci încă parte din Basarabia, numele acesta limitându-se încă ceea ce numim astăzi Bugeac.

După războiul Crimeei, din 1856, Bugeacul revine în componența Moldovei, respectiv României (1859) până în 1878 când a fost anexată din nou de Imperiul rus în ciuda alianței româno-ruse din războiul ruso-turc.

Basarabia a revenit din nou României după primul război modial în contextul revoluției bolșevice care a slăbit statul rus.

Apartenența la România a durat până în 1940 când, în urma ultimatumului sovietic Bucureștiul a cedat acest teritoriu pe care l-a recuperat odată cu intrarea în cel de-Al doilea Război Mondial de partea Germaniei, în 1941.

Perioada sovietică

După Al Doilea Război Mondial a intrat în componența URSS sub numele de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească iar populația a fost supusă unui proces de rusificare forțată.

După 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Sovietizarea din nou a Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herței s-a manifestat timp de 50 de ani și printr-o campanie de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, demolarea monumentelor istorice, rusificarea denumirilor de localități, teroare și asasinate.

Dacă în 1940 au fost deportați zeci de mii de români basarabeni, deportările și exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la peste 120.000 de localnici, în mare parte români moldoveni

Independența

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută și de Organizația Națiunilor Unite.

Încercările de unire cu România nu au un rezultat, pe de-o parte nu România, deoarece nu a manifestat nici-o veleitate de a le da curs, pe de alta fiindcă mișcarea naționalistă românească din Basarabia a adoptat revendicări nerealiste (abolirea oficială a pactului Hitler-Stalin și a tuturor consecințelor sale, din 1939, etc.).