Funcționari din toate sferele au învățat cum să nu furnizeze vreo informație despre achizițiile publice
Tertipul prin care instituțiile publice, de la şcoli, spitale, primării şi până la ministere, ascund sume impunătoare cheltuite pentru diverse bunuri şi servicii cumpărate pe banii bugetului a început să fie folosit mai abil după 2018, când Parlamentul a decis să majoreze semnificativ pragul pentru procurările numite „de valoare mică”. Pentru bunuri, de exemplu, acest prag a fost ridicat de la 80 la 200 de mii de lei. Instituțiile nu sunt obligate să raporteze public achizițiile mici, iar odată cu majorarea valorii maxime ale acestora s-a accentuat tendința de a diviza procurările mari în unele mai mici, ocolindu-se astfel procedurile de transparență, constată unul dintre auditorii Curții de Conturi, Sergiu Ştirbu.
„Dacă în 2018 67% din procurările bugetului treceau prin procedurile de achiziţii publice, în anul 2020 ele s-au diminuat până la 50%. Odată cu creşterea pragurilor de achiziţie foarte mult s-au diminuat achiziţiile transparente. Aceste achiziţii prin contractare de valoare mică şi prin negocieri fără publicare reprezintă practic la moment aceeaşi sumă cu achiziţiile care trec prin Mtender. Dacă noi avem în jur de 9 miliarde de lei proceduri de achiziţii efectuate doar jumătate dintre ele sunt publice. Este o situaţie îngrijorătoare. A doua situație este că reglementarea achizițiilor de mică valoare practic lipsește.”
Un alt auditor de la Curtea de Conturi, Victor Munteanu constată că situaţia s-a agravat şi mai mult în perioada stării de urgenţă când a fost schimbată legea ca autoritățile să poată cumpăra mai rapid cele necesare pentru lupta cu pandemia de Covid-19.
„Au fost majorate plafoanele până la un milion de lei din care puteau procura echipamente, dintre care 800 de mii fără TVA. Unele autorităţi contractante divizând mai multe contracte de achiziţie a echipamentelor au separat aşa ca să se încadreze în aceste plafoane pentru fiecare contract. Noi înţelegem că este situaţia Covid, dar aceştia sunt bani publici şi noi trebuie să asigurăm transparenţa şi eficienţa banului public.”
Şi în cadrul primăriilor achiziţiile publice de valoare mică, care sunt total netransparente şi se desfășoară în afara oricărui concurs public, au crescut în ultimii doi ani, constată experta Diana Enache de la Institutul „Viitorul”, care a monitorizat felul în care şase primării au cheltuit banii publici.
„A crescut şi ponderea valorii achiziţiilor mici în totalul achiziţiilor se ridică la 70-80 la sută. Asta înseamnă că dacă ei au 6 milioane pentru achiziţii, cinci milioane sunt cele de valoare mică care sunt cuprinse în 70, 120 şi chiar 200 de contracte de valoare mică şi plus 2 sau 3 licitaţii deschise. Aceste analize denotă că noi am pierdut controlul asupra achiziţiilor de valoare mică”.
Potrivit expertei Diana Enache singura soluţie pentru problema procurărilor numite „de valoare mică” este includerea acestora în sistemul electronic de achiziţii publice, MTender, lansat în 2017 tocmai pentru a aduce mai multă transparență în felul în care autoritățile publice cumpără bunuri și servicii pe banii bugetului.
„Prin introducerea în sistemul electronic le pot monitoriza atât autorităţile, cât şi statistica s-ar îmbunătăţi şi am putea să elaborăm şi politici mai bune. Înţeleg însă că este şi multă rezistenţă la schimbare din partea autorităţilor publice locale, care cumva vor fi scoase din zona lor de confort, dar altă soluţie eu nu văd.”
Un proiect de regulament care ar include procurările publice mici în sistemul electronic de achiziții publice, făcându-le astfel mai transparente, se prăfuieşte de mai multă vreme în sertarele guvernului şi a fost de curând propus pentru consultări publice.